Agostino Astrominica

 

 

Agostino Astrominica nacque a Nusco il 18 ottobre 1899, visse in un ambiente culturale ricco di fermenti,

insegnante per venti anni al magistrale Margherita di Savoia.

Collaboró a riviste di pedagogia. Morì a Napoli il 25 giugno 1967.

Fu cantore di Nusco.

 

 
 
 
 
 
 
 











 

 

 





 Nuscu, paesu miu

 

 

 

 

Nuscu paesu miu       

 

Ti penzu, Nuscu, ‘ncopp’a sta montagna,
stu coru miu ti cerca e vola a tte;
mmiez’a ru vverdu ri questa montagna,
bellu e ggintilu, pari nu buchè.
Paesu miu, pu’ mme si’ sempu tu
Ricordu e nustalgia ri ggiuvuntù.

                                                         Tu ri la “Verde Irpinia”,
                                                         Nuscu, si’ perla rara,
                                                         ti tengu int’a quest’anuma,
                                                         oj terra mia cchiù cara.
                                                         Si sto luntanu, cririmi,
                                                         mi smaniu, sai pucchè?
                                                         Ti penzu, ti disideru,
                                                         ti chiamu e vogli a tte!

Nu “cantucciu ri luci” è stu paesu,
e nu ciardinu ri semplicità,
e stu populu affabbele e curtesu
quannu lu tratti cu sincerità.
Si ‘stu paesu miu caanusci tu,
oj furastiè, nun ti lu scordi cchiù!

                                                             Tu ri la “Verde Irpinia”,
                                                             Nuscu, si’ perla rara,
                                                             ti tengu int’a quest’anuma,
                                                             oj terra mia cchiù cara.
                                                             Si sto luntanu, cririmi,
                                                             mi smaniu, sai pucchè?                    
                                                             Ti penzu, ti disideru,
                                                             ti chiamu e vogli a tte!

 

 

 

 

 

 

A la pritura Casa Ciciretti La pinitenza Lu campusantu La gatta ri lu sacristanu
Amoru e fantasia Cugnetta La prova La feru ri lu Carmunu La cattidrala
A sandi nun fa vuti Giosina Lu saziu e lu riunu L'urdinanza ri lu sinnucu Nuscu ri viernu
Casa mia Estrema unzione Lu cuonzulu Osservatorio nuscano Nuscu ri sera
Carità Funtiglianu Lu castiellu Casa Ciciretti Ru scarpu novu
Casa mia Amoru e fantasia Nuscu ri sera  A sandi nun fa vuti Lu castiellu
Lu cuonzulu Ru scarpu novu La prova Lu saziu e lu riunu Santu Natalu
Nu mierucu specialu        

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Nuscu ri sera 

 
Nuscu, ri sera pari nu rignantu:
‘sta montagna a nu tronu rassomiglia,
ti guardi attuornu tu pù miglia e miglia
e po’ t’adduormi, suonni e fai sunnà.
 
Stu cielu ri cristallu ti ‘ncurora,
cienti luciunu ru stellu
stu lluci e quest’ombrasi’ cchiù bellu,
n’atu cielu ‘sta valla pari a mme.

Parunu stellu stu lluci luntanu…
che tappetu trapuntu r’argientu e oru!
Ma qualu rre pussedu stu tesoru
chi Ddiu criavu, Nuscu, attuornu a tte?

Sienti che paci e che silenziu roci…
nun si movu nu ramu né na fronda
pari ‘na sinfonia stu nonna-nonna
mo li grilli cantanu pu’ tte!

Voci luntanu arrivano a lu coru:
ccanti campagnoli…voci amicu,
pu ru ccampagnu spoglianu ru spicu,
vulessu chianti…ma chi sa pucchè.
 
Cu st’addoru ri fienu mo mutùtu
‘sta mente ri risordi mo si pasci;
stu lluci ri caticatasci
sbandatu e fiocu stu punzieru va.
 
Quiru gruppu ri luci cchiù vicinu
lu Carru ri l’Orsa Minoru,
a quiri cari muorti fannu onoru:
lu Campusantu nuostu staci llà.
 
Sponta la luna: mi pari na perla
staci ascennu mo ra nu tesoru;
si staglianu luntanu, a stu chiaroru,
ru mmuntagnu turchinu attuornu a tte.
 
Ognunu ri quist’arberi stasera
mo si profila: pari nu cristianu;
songu li rami com’a tanta manu
mo stesu ‘ncielu pù ti salutà.
 
E’ nu melettu anticu questa via…
‘ncoppa quistu merlettu…che ricami!
Luna r’argientu e l’ombra ri li rami
vi’ che disegnu riccu fannu qua.
 
Nuscu, ri sera, pari nu rignantu
ri ‘sta vallata si’ l’imperatoru!
Che silenziu e che paci mo assaporu,
caru paesu miu, guardannu a tte!

 

 

 

 

 

Giosina

E’ sempu allegra, è corta, è tunnulella,
tenu la faccia com’a na pircoca;
faci la vita ri na santarella,
è femmina ri Ghiesa e no bizzoca.
 
Giosina zompa com’a n’auciellu,
arravugliata int’a lu sciallutiellu,
lu tuccatinu porta sempu ‘ncapu,
tuttu ru ccornu ri la ggentu sapu.

A Nuscu nun si stampa lu giurnalu
ma Giuseppina Rullo fu Pasqualu
a ogni ‘nciuciu ‘nci ‘mpizza lu nasu,
facennu cuncurrenza a “Lu Travàsu”.
 
Si staci ‘nzista e cu la capu fresca,
Giuseppina è un modello di fantesca,
ma si ri faticà nun tenu sfiziu,
si stona e nun ti fa lu suruviziu.
 
Si la manni a cumprà un miricinalu
e la carnu pustata ri maialu,
cunzegna a lu chianchieru la riceta
e al farmacista cerca la purpetta.
 
Si rici il “Pater Nostro” aza la voci
e mettu Cristu n’ata vota ‘ncroci;
‘mpasticcia:- Bis, bus, debite nos
e rumpìtì lu mus e ammacca l’oss.-
 

Siccome ri mangià tenu lu viziu,
a ru Mmonacu fa lu suruviziu;
a lu cunventu va sera e matina
a cunfussarsi int’a la cucina.
 
Giosina, se il mangià è di gradimentu,
fa la prighiera di ringraziamento,
ma quannu lu pranzettu nu’ li piaci
s’ammoscia e dici:- Requie scatta in paci! –
 
Tenu la lengua pronta, a lu mumentu
ti ‘nchiova a chi li fa lu sfuttimientu;
lu sfuttutoru resta cittu e mutu,
vuleva sfottu, ma resta sfuttutu.
 
Embè, sulu pu’ farci na risata
questa storiella l’aggi esagerata,
ma nun ci sta femmina, gnorsì,
cchiù affiziunata e onesta ri Giosì.

 

 

 

 

Estrema unzione
 

‘Nci fu a Nuscu un tamarru riccu e avaru:
n’onza ri bbenu mai nun fece ar mondo;
com’a stu tirchiu nun ci stea lu paru,
fattu straviecchiu, era muribondu.

A quistu ivu a purtà lu Parrucchianu
L’Estrema Unzione a l’urdimu mumentu;
rucivu ‘ntartagliannu stu trappanu:
- Zì Pre’, quannu mi costa st’ungimientu?

Sientimi bbuonu mo, zi’ Parrucchià:
ì’ nun ti pagu pu’ mi fa ‘nquacchià;
si po’ quest’uogli nun mi costa niente.

 

 

 

 

 

Cugnetta

Si chiamava Michelu stu sant’omu:
Cugnetta lu bizzuocu, scanginòmu;
s’industriava a fare ogni ,istieru,
faticannu ruceva ru pprighieru.

Era nu cristianu pacienziusu,
era nu mastu bravu e cuscienziusu;
o ccasa mia era chiamatu spissu,
ogni lavoru lu facèva issu.

Si jeva a cunfussà addò Ron Carmelu,
si luggeva la Bibbia e lu Vangelu,
ri la Ghiesia sapeva li sacri Canti,
tunèa la casa sua chiena ri Santi.

Pù ricordarsi il suu pilligrinaggiu
a la manu tunèa nu tatuaggiu;
jennu a la Terra santa stu Cugnetta
llà si feci stampà quera crocetta.

Tunea (a dittu ri li sui vicini)
na vòccula cu ddurici prucini,
a ogni prucinu, pu li fa nu vantu,
l’affibbiavu lu nomu ri nu santu.

Chiamavu li figli:-Elia!…Elisèu!…
Addò sta lu prucinu San matteu?-
- Ah, San Matteu – ruspunnivu Elìa:
- Sta puzzuliannu a sant’Anastasia!

Sant’Anna, San Michelu e San Ginnaru
razzulèjanu sott’à lu pagliaru;
lu Cuoru ri Gesù e di Maria
so ggiuti a zumpittià mmiez’a la via!

 

 

 

 

 

La cattidrala

Ri questa Ghiesia è bella la facciata
che cunzistenza e che llavoru funu!
Guardala bbuonu: nun è ‘ntunacata,
e tutta preta a mmassi: è travirtinu.

E guarda a destra quistu campanaru:
pari comu prigassu lu Signoru,
a quistu paesu nuostu è tantu caru
mmiez’a ‘sta chiazza mi pari nu scioru.

E trasi intu mo, fatti la Croci
cu la freschezza ri quest’Acqua Santa;
e sienti si’ ri st’organu la voci
che ‘nnant’a Ddiu mo l’anuma ti ‘ncanta.

Mo addunòcchiati prima ‘nnanz’a Ddiu,
prega, guardannu llà lu Sacramentu
e po’ guardati attuornu, amicu miu:
‘sta Ghiesia è lu cchiù bellu monumentu.

Guarda arret’a l’Artaru: vi’ che Coru!…
Viri ri Sant’Amatu lu Tesoru!
Llà trovi uggetti sacri a cienti a cienti,
stolu anticu, brillanti, oru, argienti.

Scinni la scala sott’a la navata;
na nicchia ‘int’a lu marmu è llà scavata,
int’a sta cripta ‘ncè na Marunnella;
staci stesa e ti guarda…quant’è bella!

Si questa bella Ghiesia l’hai guardata,
ti si’ accuortu ca è tutta rinnovata;
vi’ che pittura e stuccu supraffinu!…
Stu ccurnici so’ tutte “oru zzicchinu”.

Embè, nui ringraziamu a Munzignoru
e a quiri chi hannu fattu stu lavoru!
Mo questa Ghiesia nosta è nu ggiuiellu:
stu Luocu Sacru a Nuscu è lu cchiù bellu

 

 

 

 

 https://lh3.googleusercontent.com/-Y3qiJ8zJGSw/VlWJAeuoy2I/AAAAAAAAdMg/t7uM5G4Imvg/s800-Ic42/TombaPap%2525C3%2525A0.jpg

 

Lu capusantu

 

Vi’ quant’è bellu quistu Campusantu!
Songu vunutu a quistu luogu piu,
‘nci staci qua lu caru papà miu
e so’ trasutu pu lu salutà.

Quannu vuneva qua pu lu passatu
Iu mi sunteva strazià lu coru,
mo stu ciardinu è tuttu nu splennoru:
pu ore e ore i’ rumanessu qua.

Addò stevanu stierpi, ruvi e spinu
vecu n’aiuola attuornu a ogni croci,
ri quisti Muorti, si, sentu la voci:
lu suonnu loru è cchiù serenu mo.

E passu sulu mmiez’a sti viali;
ogni croci mi parla ri n’amicu:
so’ amici ri oggi e ri lu tiempu anticu;
accoglili, Signoru, ‘mbrazz’a Tte!

Mo m’addunocchiu ‘int’a ‘sta Cappella
‘sta cara Madonna ri La Grazia:
st’anuma ri prigà cchiù nun si sazia
sti defunti tantu cari a mme.

Fra ru cculonnu ri tre porticati
‘nc’è la chiazzetta ri stu Campusantu;
quanta fiuri e quanta verdu piantu…
curona ri lapite ‘nci sta.

Si tu vieni ri sera, qua ti ‘ncanti:
è cchiù bella e lucente ‘sta Cappella,
pù ogni croci, ogni tomba, na fiammella
schiara stu suonnu ri l’Eternità.

Quistu paesu miu com’è ggintilu,
ha fattu roci qua puru lu chianti;
è nu giuiellu quistu Campusantu,
è lu Sacrariu ri questa città.

 

 

 

 

 

Santu Natalu

Santu Natalu: oggi è la Vigilia,
puru 'int'a l'aria sienti tu l'addoru;
che profumu ri paci 'int'a l'anuma,
che luci ri speranza 'int'a lu coru.

Li cuntadini pù la chiazza passanu,
purtannu a capu-sotta li capuni,
vi' quisti mo comu si puzzulejanu
e spianu ra sott'a li scialluni.

St'anguillu e capituni comu sfuiunu
ra quera cesta llà, mmiez'a la via...
la ggentu attuornu guarda stu spettacolo
e si fa 'na risata cu alligria.

Sti sparatòri attuornu ti 'nzurdisciunu:
che musica ri tracchi e bbott'a mmuru...
'nci sta chi guarda, sentu e si delizia,
tant'ata ggentu scappa cu paura.

Mo vicinu a lu muru ri la Ghiesia
spara nu truonu: sienti, si', che bbotta!
Rici na vicchiarella, oi Santa Barbara!
Scappa nu canu, cu la cora sotta.

Ciccillu R'Ursu 'int'a lu negoziu
havu scaffatu lu bbenu ri Ddiu:
susamielli, turruni, pasta a mmandurlu,
ri l'assaggià ti venu lu gulìu.

Che bella mostra fannu quiri strùffuli
cu ccunfietti r'argientu e cucuzzata;
li roccocò, li mustaccìuli spiccanu
mmiez'a li raffiuli e la cassata.

Trasi nu campagnuolu cu la femmuna,
rici: -- Sta bbenu... evviva l'abbunanza!
Compa Ciccì, purtati rumma e annisi
ca 'nci vulimu fa na misculanza. --

Che ricchezza ri front'a stu negozziu...
ri frutta e urtaggi che galanteria!...
Verdura fresca, puparuoli, vruòcculi
tu ti 'ncanti a guardà addò Bellazia.

Prufumanu ri maru questu ccozzucu;
che addoru ri purtuàlli e mandarini!
Quisti fiocchi ri nevu mo mi parunu
tanta liggieri e bianchi giesummìni.

'Int'a na stanza, 'nnant'a lu Presepiu
nu sampugnaru sona la Nuvena;
mmiez'a sta baraonda, questa musica
si fa cchiù fioca e pò si sentu appena.

Mo, chianu chianu, questu vviu si sfollanu,
ognunu va, punzannu a lu cenònu;
che bella cosa li spaghetti a vòngulu
e scarola 'mbuttuta e capitonu!

Sienti... a na casa jiocanu la tòmbola:
che risatu, che strilli, che ammuina;
sienti alluccà: --E' asciutu lu "quattordici"?
Si mi lu chiami fazzu la cinquina! --

Stu pranzu s'hadd'à fa pu buonu'auguriu
e nun hadd'à mancà le megli vinu;
a mezzanottu s'hadd'à ì'a la Ghiesia
pu vurè nasci llà Gesù Bambinu.

Gesù Bambinu, accuogli quistu populu
chi questa nottu mo ti staci attuornu;
perdonalu si ha fattu nu spropositu,
st'a abbunnanza nun capita ogni ghiuornu.

Nascennu a Betlem, rucisti a l'Angiuli:
-- Vogli cu me li poveri pasturi! --
Chiama vicinu a Tte tuttu stu populu:
so bbrava ggentu e sò faticaturi.

E guarda attuornu a Te, quanta miseria...
quanta speranza e quanta amaru penu...
quistu populu Tuu mo bbiniricilu,

 


 

 

 

 

 

 

 

 

Amoru e fantasia

 

Vui stati llà a l’america luntana:
si parti mo ra ‘sta montagna mia,
vola sperduta questa fantasìa…
na smania la cunzuma com’a cchè:

Va ‘stu punzieru miu com’a lu vientu
pu vvallatu, muntagnu e cielu e mari ;
st’anuma mia vi cerca, amici cari,
e venu mmiez’a vvui pu vi vurè.

L’America addò sta?… I’mo vacu?
‘Sta terra mai nu l’aggi canusciuta;
chi accompagna quest’anuma sperduta?
Quistu punzieru addò vi pò truvà?

Ma pucchè mo mi manca lu curaggiu?
Pucchè qua mi trattene lu timoru?
Si mmiez’a vvui mo vola quistu coru,
lu viaggiu luongu nu lu pò sbaglià.

‘Stu coru a Nuova Yorca è già arruvatu
ra lu paesu nuostu tantu caru;
pari ‘na torra llà, mmiez’a lu maru
st’immenza Statua ri la Libertà!

Sacci addò stati mo, paisani mii:
vi trovu tutti ‘int’a pochi mumenti;
a lì cantieri e a li stabilimenti
scennu ‘stu coru pù vi salutà.

E vola ‘ncopp’a ‘sta città grandiosa,
e va la fantasia puì miglia e miglia;
sti grattacieli, vi’ che maraviglia!…
Superba e sconfinata è ‘sta città.

Vulannu, guarda e dici ‘stu punzieru:
- Ma chi lu feci tuttu ‘stu sprennoru? –
qua ri l’Italia ‘nci sta lu sudòru,
‘nci sta lu sacrifiziu e abilità.

E mo chi v’aggi vistu, i’ so ‘ffilici:
m’ardi la freva ri la nustargia;
m’attiratroppu quera Patria mia,
a lu paesu nuostu haggia turnà.

 

 

 

A la Pritura

 

- Curri, ti chiama il Giurice,
Formicola Michelu!… -
- Mancu si mi chiamassuru
A la Cortu ri lu Cielu!

Viri comu sciassejanu
Attuornu a stu Pritoru:
mi parunu l’Apuòstuli
cu Ddiu nostru Signoru! –

- Sedetevi, Formicola,
Appresso a me giurate! –
- I ggiuru, ma rucìtimi
ra me che comandate. –

- Ciò che sapete ditemi
di quella sparatoria:
voi foste testimonio,
sapete quella storia. –

- Gnorsì, Signoru Giurice,
lu fattu fu ri nottu,
parlannu cu mmuglieruma
suntièttimi ddoi bottu.

“ Michè “, rissu muglieruma,
“ ‘sta botta è un po’ sospetta “;
i’ ruspunnietti: “ Stùputa,
è botta ri scuppetta! “

- Voi che faceste ditemi
e siate veritiero! –
- Ah, scusa, Signor Giurice,
mo si’ troppu ‘ntruchieru! –
 
 


 
 
 
 
Nuscu ri viernu
 
Tutta ri nevu Nuscu s’è ammantata,
‘sta cittadella mia pari na sposa,
e nu liettu nuzialu ‘sta vallata
cu na coperta bianca luminosa.

Pu’ lu paesu che silenziu e paci…
Com’a ‘ncopp’a l’ovatta tu cammini;
Nuscu cu questa vesta cchiù mi piaci,
essa è fatta ri gigli e biancospini.

Vi’ che velu ri crespu biancu finu
si stennu ra li monti pu’ lu chianu;
l’arberi spogli ri quistu ciardinu
parunu li lampieri ri Muranu.

Fiuri r’aranciu parunu sti rami
chi adornanu, pu’ auguriu, ogni lampieru;
che trinu, che merletti e che ricami…
e che cunfiettie biancu bumbunieru!…

Spiccanu attuornu, com’a li brillanti,
geli lucenti mmiez’a  ‘stu candòru;
che ghirlandu ri perlu…che diamanti
a questa sposa bella fannu onoru!

Mo puru li canali ri li titti
stu spusaliziu hannu fistiggiatu:
sti ciònduli ri ghiacciu chiari e fitti
barconi e curniciuni hannu addubbatu.

Mo sona lu riloggiu ri la chiesa,
ma songu fìochi, muzzi quisti tocchi;
‘ncielu na tela griggia pari stesa,
scennunu lenti bianchi fiocchi.

Passanu friddigliusi pu’ la via…
Si salutanu e vannu cu allegria
uomini arravugliati a li mantelli
e femmunu cu scialli e sciallitielli.

Cu’ quistu friddu e cu quest’aria fina,
n’addoru affumicatu ri cucina
tu sienti mo, passannu pu’ nu vicu:
e com’è stuzzicantu nun ti ricu.

A ogni stagiona, ringrazziannu Ddiu,
è sempu bellu stu paesu miu,
ammantatu ri nevu cchiù mi piaci:
issu è lu biancu regnu ri la paci.

 

 

 

 

Carità


 
Nu canucciellu siccu e spulacchiatu
Jeva spiertu qua e llà pu lu paesu;
tu ‘ncuollu li cuntavi ru ccustatu,
parèa ca nun mangiassu ra nu mesu.
 
La ggente ‘ncuriusuta lu guardava,
curarlo ognunnu camminava;
punzava st’animalu ‘mpaurutu:
-Ah, povuru chi cari e cerca aiutu! –

‘Na vicchiarella, int’a nu suttanu,
campava sola, embè, ri carità:
mmiez’a la via, vurennu quistu canu,
feci: - pss, pss, tè, tè, zuzù, tè qua! –

St’animalucciu tuculiava la cora,
s’avvicinavu a quera vicchiarella;
a la fortuna nun crurèva ancora
quannu po’ si mangiavu la zuppitella.

Rucìvu la vecchia po’ a lu canucciellu:
- Chi è riccu nun aiuta mai a nisciuni;
tu cumpiatisci chi è cchiù puvuriellu:
lu sazìu nun creru a li riuni. –

Sta puvurella cu stu cumpagniellu
Mo campano r’amore e fedeltà,
spartennusi ru’ ppanu e lu piattiellu
chi li portanu llà puì carità.
 
 
 
 
 

 

 

Funtiglianu

Questa montagna, com’a nu gigantu,
guarda e pruteggi questa Chiesarella,
stu voscu a mmontu fa la sentinella,
campagna e cielu la stanno a guardà.

Madonna cara mia ri Funtiglianu,
ognunu qua Ti supplica e Ti onora,
puru ‘sta Ghiesia mo è cchiù bella ancora
e quanta ggente stanno attuornu a Tte!

A chi Ti feci questa casa bella
cu ffede, sacrifiziu e amoru santu,
Vergine cara, sott’a quistu mantu
prutieggi sempu e bbinirici Tu!

Che festa qua lu quindici r’austu!
parena na città questa campagna,
parèa nu munumentu sta montagna
chi Ti guardava pu’ Ti salutà.

Cannelu, lampiuncielli, ‘ntorce a vvientu
ra luntanu parevano cchiù bellu,
e ‘ncielu s’affacciavanu ru stellu…
mmiez’a ru stellu ‘nci lucivi Tu!

Tu sienti si’, madonna mia, che coru…
so’ mmigliara ru voci a ffa ‘stu cantu,
sta canzuncella è amoru, è ggioia, è chianti:
vi’ quantu bbenu nui vulimu a Tte!

La sentu ra luntanu ‘sta preghiera
- “Madonna, Tu si’ la dilizia mia!…
O quant’è bbellu ri chiamà Maria;
Vergine, la speranza mia sì Ttu!”

Stu punzieru e stu coru, oj Chiesarella,
volanu a tte mo ca ti sto’ luntanu.
Madonna cara mia ri Funtiglianu,
int’a stu coru miu stai sempu Tu!


 

 

La pinitenza

Int’a la Ghiesia sta na campagnola,
guarda a la porta e sempu cchiù si ‘ncanta;
ra cchiù ri n’ora llà sta na figliola:
stennu la manu nt’a l’Acqua Santa.

- Sienti, bella figliò, rimmi na cosa:
ra n’ora stai ‘mpalata e nun ti muovi;
aggi pazienza, i’ songu curiosa…
ma tu int’a st’Acqua Santa che ‘nci trovi?

- M’allisciavu la manu Sarvatoru…
p’ ppinitenza mo lu Cunfussoru
m’ha dittu ca pu’ n’ora aggia sta qua
e la manu int’a st’Acqua aggia sciacquà. –

- Ah…menu malu ca m’he’ dittu questu :
allora i’ mi la squagliu priestu priestu,
ca si stu preutu tenu stu punzieru,
qua mi faci spunzà ra capu a pperu!

 

 

 

 

Osservatorio nuscano

 
A Nuscu nun ci servu lu sismògrafu
com’a l’Osservatoriu Vesuvianu;
mo Filicina, scienziata celebre,
qua ti mettu ra coppa a Padre Alfanu.

A lu suffittu ri lu suu negoziu
‘nci stanno appisi li cacicavalli:
a ogni scossa quisti tuculejanu
comu si fossu la “Scala Percalli”.

A ogni liggieru muvimentu sìsmicu,
ronna Maria s’affaccia a lu barconu,
strilla, guardannu ‘int’a lu negoziu:
- Si movu, Filicì, lu pruvulonu? –

Li Sichinorfi, dall’Osservatoriu
riggìstranu der suolu ir muvimentu,
po, Filicina annunzia a tutto il populu:
- Scossa ri terzu gradu: assestamentu. –

Si pu la scossa po’, si tuzzulejanu
ru bbutigliu ri annisi e vermuttu,
Marisa avverte a mezzu ri la ràdiu:
- L’epicentro sta ‘int’a lu cunnuttu! –

Muderni marcangegni, embè, a che servunu
si nun fannu capì niente a nisciuni?
Songu megli ri tutti li sismografi
quisti cacicavalli e pruvuluni.

Nui lu tunimu qua l’Osservatoriu,
‘nci staci a Nuscu la “Scala Mercalli”:
 ra Sichinorfi l’apparecchiu sismicu:
è quera cocchia ri cacicavalli.

 

 

 

Lu cuonzulu


Lu muortu steva int’a l’ata stanza,
lu cuònzulu purtavu compa Pippinu:
broru cu ttagliulini in abbondanza.
Ova, carnu, furmaggiu, frutti e vvinu.

Punzava ognunu ri sta compagnia:
Embè, fatti capanna, panza mia!
Mo cu na scafarèia ri quistu bbroru
Munamu abbasci lacrumu e dduloru.

La veruva mò affitta e scunzulata,
si steva spulucannu na custata;
vicinu a essa ivu compa Pippinu
senza parlà, nu pocu fattu a vvinu.

Fecènnusi curaggiu, stu trappanu,
a la cummara l’affuravu la manu,
rissu:- Cuncè, mo si rimasta sola:
‘n’coppa a stu munnu chi ti cunzola?

Embè cummà, aggi fattu nu punzieru,
i’ ti ru ddicu si ti fa piaceru:
tengu la terra cu na massaria;
‘nci vulimu spusà, cummara mia?

Forse, cummà, tu nun mi fai risposta
ca nu’ l’avèa fa mo questa pruposta?
Ruspunnivu Cuncetta rassegnata:
-  mi dispiaci, songu già impegnata! –

 

 

 

 

Ru scarpu novu

Quera matina s'aveva accattatu
ru scarpu addò Vicienzu Marvarosa,
però a lipieri nu' l'avèa cauzàtu:
si ru ppurtava 'mmanu Mariarosa. 

Jennu mo pu' la via ri l'Asculella,
si suntivu a lu peruna ciuntrella:
s'era 'mpizzata int'a nu carcagnu;
rissu Rosa: - Aggi fattu stu guaragnu!

Pu' questa via, ru ppretu e quisti chiuovi
spurtusanu scarpini viecchi e nuovi.
So' stata fortunata e nun ci creru:
la scarpa nova nu' steva a lu peru! -

 

 

Lu saziu e lu riunu

Rissu na crapa a na morra ri pecuru :
- Rici ir pruverbiu: "Mangia e fa mangià",
tre animali surtantu oggi si sbafanu
e l'ati attuornu ru stannu a guardà.

La pecura rucivu: - Tu cuntentati,
tu cu ru ccornu ti fai rispettà,
i', chi nun sacci rà curnatu e càuci,
... ru pprupuntenzu aggia suppurtà.

Punzavu lu muntonu : Vrènna, èruva
mangianu senza scuornu, a sazietà
puorci ri 'ngrassu, ciucciarielli e pàparu;
embè, lu munnu r'oggi accussì va!

 

 

 

 

La prova

 

- Pozz’arraggià! Lu vi’ quiru struzzinu:
ha ‘mpuzzuntutu tuttu lu paesu;
rà li sordi a ‘ntirressu st’assassinu
a lu trenta pù ccienti pù ogni mmesu.

Vi’ che superbia…vi’ che ffaccia allera
tenu stu mariuolu ri via nova,
tu sai…e nu’ lu puoi mannà ‘ngalera,
ca nun si po’ accusà senza na prova.

Mo guarda llà: chi è quiru guaglionu
mm’iez’a li carbinieri ammanuttatu?
Int’a na massaria, a lu Pulònu
Tre o quatt’ova stanotte avu arrubbatu.

Nu’ lu sapeva fa lu mariunciellu,
s’è fattu ‘ncastagnà lu puvuriellu.
Siccome ri stu furtu ‘nc’è la prova,
stu fess va ‘ngalera pù quatt’ova.

 

 

Casa mia

Aggi truvatu questa casa mia
quasi com'era cinquant’anni fà;
li stessi libbri 'int'a la libbreria
cu ru stessu pultronu e lu sufà.

Traspari ancora 'ncopp'a stu paratu
rniez'ammuffutu, nu culoru blu,
vecu nu quatru llà ri n'antenatu
e po' na bella stampa ri Gesù.

'Na tavula massiccia, longa e stretta
sta ancora 'int'a la stanza ri mangià,
llà attuornu vecu ancora zia Antunetta,
tre ssoru miu e po’ papà e mammà.

Si ru rriggiolu ri stu pavimentu
ancora mo putessuru parlà,
m'arricurdàssuru a quistu mumentu
li zùmpi mii ri cinquant'anni fa.

'Na cunzola ri noci a 'ntagliu finu
ddui seculi ricorda e forse cchiù,
nu specchiu cu ccurnici oru zzicchinu
e nu riloggiu svizzeru a cucù.
 
Aggi truvatu 'int'a 'sta cunzola
libbri e quaderni ri la bella età:
tunèa sett'anni, a Nuscu jev'a la scola
Carmela mi vunev'accumpagnà.

Tu mi ricuordi, viecchiu fuculinu,
lu tiempu bellu che nun torna cchiù:
ri viernu, ru sseratu a te vicinu
cu la famiglia mia ricuordi tu.

Ardeva lu ciuppònu: che spaventu...
com'a nu mostru mi steva a guardà,
la vampa mi pareva nu serpentu;
i' m'addurmeva po' 'mbrazz'a mammà.

Si arruduttu 'na steppa, oj ggiardiniellu,

quanta cura papà tunèa pu' tte;
mi 'ncantava a guardà ra stu canciellu
glicini, giesummini e rrosu tè.
 
Cu li cumpagni mii, mmiez'a stu vverdu
pazziavami a fa « cuculicù »;
l'età filici, si, priestu si perdu,
rna lu ricordu suu nun moru cchiù.

Vicinu a lu murettu, l'uva-spina
spissu spissu mi jeva a spuzzulià,
iu l'assaporu ancora ... era strafìna,
mo l'èruva ri muru staci llà.

Vecu ogni cosa cumu la lassai,
ma tre personu nun ci stannu qua:
tre vicchiarielli chi nun scordu mai:
la zia Antunetta, papà miu, mammà.

E' solitaria mo 'sta casa antica,
a me pari na reggia, sai pucchè?
Essa è pu' mme la cara, vecchia amica;
'int'a 'sta casa mi sentu nu rre.


 

 

 


 

A sandi nun fa vuti

Nu juornu ‘coppa Nuscu un cuntatinu
S’accatavu ru scarpu a lu murcatu,
po’ a la Ghiesia, appicciannu nu luminu,
facivu sta prumessa a Sant’Amatu:

- Oj Sant’Amà, rru vì stu purzianu:
annasula nu pocu e criri a mme:
si mi ru ffai vurè pù n’annu sanu
ancora novu, i’ ru rrialu a tte!

Mancu si avessu rittu n’eresia,
stu povuru tamarru sfurtunatu
pu’ n’annu sanu, pu’ na malatia,
stivu int’a nu liettu suffunnatu.

Rissu mo quistu talu a Sant’Amatu :
- Oj Sant’Amà, mantengu la prumessa ;
ru scarpu novu ti r’aggi purtatu,
ma questa vota tu m’he’ fattu fessa!

Mo questu scarpu, Sant’Amatu miu
I’ ti ru llassu e nu’ ru vvecu cchiù ;
comu mi n’haggi vistu bbenu iu
accussì ti ru puozzi gurè tu! –

 

 

 


 
 

La feru ri lu Carmunu

Mmiez’a ‘stu largu ri Santu Runatu
juorno ri la feru che clamoru !
pari tuttu quantu stu spiazzalu
grande tavolozza ri pittoru.

Milli coluri viri ra luntanu,
ma ri stu quatru nun capisci niente,
si po’ tu t’avvicini, a manu a manu,
viri a migliora uommini e alimenti.

Vi’ che chioma ri crapu, ri purcielli
ri pecuru, ri vaccu, ri vitelli;
fra li manti ri ciucci, ri cavalli
spiccanu vestu, maccatùri e scialli.

Ti ‘nzurdisciunu tuttu st’animali…
cuntrattannu patroni cu sanzàli;
mmiez’a stu votta-votta e a st’ammuina
si nun ti scanzi ti fann’a mmappina.

Si sperdu mo sta pupulaziona:
sta ascennu già la grande prucissiona,
sonanu a grolia tuttu ru ccampanu
e la feru si sfolla chianu chianu.

‘Nci songu statu mmiez’a st’ammuina,
che ‘nci vu’ fà, m’hannu fatt’a mmappina ;
i’ so’ vvunutu a Nuscu a truvà paci,
ma questa feru troppu mi piaci.

 

 

 


 

Casa Ciciretti

 
Ogni ppreta è nu ricordu
A la casa ri st’amicu,
quiri tiempu bellu anticu
pari comu fossu mo.

Si ‘nci penzu e chiuru l’uocchi
Qua mi vecu guagliunciellu,
vecu ancora Pippiniellu
piccirillu com’a mme.

Quanta juochi!…”Li surdati”…
“li briganti e mariuoli”…
oj Pippì, tu ti cunzuoli
si ‘nci pienzi puru tu.

Qua zi’ Olimpia sentu ancora,
tantu cara, tantu bella:
‘nci purtava la marennella…
i’ la vecu ancora qua.

Qua ro’ Stefanu punzusu
Guardava cu’ ttimoru
Ma era n’omu assai ri coru
E nu’ ru facea capì.

Miezu seculu è passatu:
oj Pippì, lu tiempu vola,
resta mo na cosa sola
chi giammai nun po’ murì.

‘Nc’è rumastu lu punzieru,
stu ricordu mai nun moru;
‘ncè rumastu int’a lu coru
quera stessa ggiuventù.

Pippinì, guardati attuornu:
tu ti sienti com’allora!
Guarda qua, si joca ancora
Mo a sta casa attuornu a tte!

Sienti si’ sti nipotini
Chi ti fannu compagnia,
tra sti juochi e st’alligria
si’ guaglionu puru tu.

Oj Pippì, mo cchiù nun simu
Guagliuncielli com’allora,
ma i’ ti vogli bbenu ancora
com’a tannu, criri a mme!

 

 

 

La gatta ri lu sacristanu

‘Nnant’a la porta ri la sacristia,
a lu vicu, gnorsì, ri lu Purtusu,
steva na gatta, mo pu quera via
jeva nu canu siccu e paurusu.

- Tu a cchi sì ggatta? – li rissu lu canu;
- Songu la gatta ri lu sacristanu;
ri serici mi songu saziata
e mo mi pigliu r’aria na bbuccata.

Int’a la Ghiesia e a la sacristia
ri surici nun c’era carestia,
qua, mo chi tuttu hannu rimessu a nnuovu
li suricilli, embè, sempu ru ttrovu. –

- Si nnatu furtunatu, oj miscionu,
‘int’a sta Ghiesia tu sì’ lu patronu;
si trasu iu succeru ir pandemòniu
mancu si ‘nci trasessu lu demoniu. -

- Si mo a sta qua tu fussi cundannatu –
rissu la gatta – già fussi arraggiatu,
strillassi com’a ccanu ri crapari
o com’a li cantanti strillazzari.

Si l’Arcipretu mo mi rà lu sfrattu,
vacu a lu sindacatu ri ru ggattu;
nun m’hannu fattu assicurazionu,
mi spetta mo la liquidazionu. –

Rissu lu canu: - Nun ricavi niente
si llà nu tieni amici né parienti;
si nun porti la zuppa a lu gattonu,
ti rannu tuortu si tu hai raggionu.-

E la gatta:- Si fossu na ‘ntrucchesa
mi n’avess’a scappà stasera stessa,
ma i’ rormu, mangiu e bevu sulamentu,
nun guardu e nun mi curu ri la ggentu.

Sapissi quanta fàuzu bbizzocu
venunu a prufanà stu Sacru Luocu;
si vatti ‘mpiettu lu chiappu ri ‘mpisu,
crurennusi ca vaci ‘mparavisu.

Tu mo ti pienzi, caru canu miu,
ca ognunu venu qua pu prigà Ddiu?
Che ‘nciuci, che bbuscìù certu ccummaru
venunu ‘arruvacà ‘nnant’a st’Artaru!

Ru scienti circà graziu a lu Signoru
e po’ si vannu ‘nfrontu tra ri loru,
po’ questa ggentu sciarratara e matta
rici ca nui facimu canu e gatta.

Rumanivu lu canu frasturnatu,
rucivu pò :- mi sò scandalizzatu !
Si la gentu cummettu st’eresia,
ì’ so’ cuntentu ri la sciorta mia.

Nun si scordari me la pruvvirenza
E mi sentu pulita la coscienza.
Ra sta Ghiesia li mali cristiani
a mozzuca cacciassuno li cani!

 

 

 

 

Lu castiellu

Che ne' è rimastu mo ri stu castiellu?
Quattu mura ammuffutu e sgarrubbatu;
'nu millenniu ri vita è già passato
sulu stu pretu stannu ancora qua.

Fantasticu guardannu stu castiellu:
mi torna a lu penzieru e a la memoria
lu Mediu Evu e tutta quera storia
chi mi 'mparai tantu tiempu fa.

Ra quistu postu tutta la vallata
chi guardava ruceva: Ti conoscu !
Perciò stu paesu si chiamava Noscu,
Oggi si chiama Nuscu sta città.

Si sbizzarrisci mo sta fantasia...
Ah, stu punzieru miu comu corru !
I' veru ancora attuornu 4 torru,
ma suli quattu massi stannu llà.

Sentu ancora lu cuornu e la campana
sunà, ra cimma a quera torra snella;
chiamava "all'armi" lla' la sintinella
si lu nimicu steva pu arrivà.

'Si sunteva stu suonu ogni matina
appena appena chi schiarava iuornu
sta voci rauca comu a nu latuornu
ruceva: E' gghiuornu, iati a fatià !

E partunu iscannu cienti strali
ra tanta feritoru e ballaturi;
comu sannu curpì sti tiratori...
Quanti nimici mo fannu carè !

Botulu, cataratti, trabbucchetti,
passaggi e grottu scuru sotta terra...
si cumbattennu si purdeva la guerra
li Castillani si ni ievanu llà.

Qua mo tuttu è silenziu...tuttu è paci...
nun smania cchiù mo questa fantasia,
mi ruscetu e guardu questa terra mia,
quistu paesu miu faci 'ncantà.

Mi guardu attuornu...'Vi che paravisu !...
Mo ri partì nun tengu lu curaggiu;
si fossu 'nu pittoru stu paesaggio
cu che frevu vulessu arritratta.

Si vieni amicu 'ncoppa a stu castiellu
ti sienti int'a lu coru 'na priezza !
Guardati attuornu e viri che bellezza
che ti sulleva e nun la scuordi cchiù.

 

 

 

 

Nu mierucu specialu

Int'a la stanza, attuornu a lu malatu
chiangevano li figli e la migliera;
rucivu unu ri lu vicinatu:
-- Quistu nun po' campà finu a stasera. --

-- Chiamati lu cumparu Sarvatoru:
quiru ni sapu cchiù ri nu duttoru! --
Quistu cumparu mo a li Sparanielli
era stimatu cchiù ri Cardarelli.

Si prusuntavu mo stu scienziatu,
cu sserietà guardavu lu malatu,
senza parla, feci lu mussu stuortu
e po' rissu: -- Cummà, quistu è già mmuortu! --

La migliera alluccava: -- Maritu miu! --
Ruceva la ggentu: -- Accussì volu Ddiu! --
Quistu malatu mo 'mprovvisamente
aprivu l'uocchi e dissu a quera ggente:

-- Faciti li scungiuri, a la malora...
ì' nun so mmuortu, songu vivu ancora! --
-- Nòni, si' mmuortu ggià, maritu caru:
ni vu sapè cchiu tu ca lu cumparu?!...--

 

 

 

 

L'urdinanza ri lu sinnucu

A Piazza Trinità, 'ncoppa Castiellu,
'nci stevanu tre puorci 'inta a na stalla;
rucivu mo lu puorcu a lu purciellu:
-Lu Cummunu ha smammatu n'ata palla.

Embè,senza criteriu nè crianza,
lu Sinnucu mo ha fattu l'urdinanza
ca tutti li maiali,pu nu mesu,
nun ponnu circulà pu lu paesu.-

La scrofa murmuriavu:-che cuscienza!
L'omu è l'esempiu ri ricanuscenza;
li maiali ra vivi sò schifati,
ma roppu muorti accisi sò stimati.

'Ncoppa Castiello e a lu quartu ri vasci
si nun ci jamu nui,llà chi 'nci pasci?
Fannu i' a spassu tanta mariuncielli
e caccianu ra Nuscu li purcielli.

Rucivu lu puorcu:- Ma che purcaria.
pu lastrucà ogni chiazza e ogni via
lu Municipiu ha fattu tanta spesu,
mo volu spupulà miezzu paesu.!

 

 

Lu stemma ri Nuscu


Stu stemma nuostu svela chiaramentu
lu caratteru veru ri sta ggentu;
quistu stemma ri Nuscu, oi furastieru
è nu simbulu chiaru e viritieru.

'Ncopp'a lu scudu 'nci stà lu serpentu,
quistu, com'a stu populu è prurentu;
però, si tu li rai na scarpusata,
ti faci pagà cara 'sta sbrasata.

Qua, furastiero, sii lu benvenutu,
tu qua sarrai stimatu e benvulutu,
ma si ri guappiciellu fai na mossa,
ti pigli po na bbona rotta r'ossa.
 
Oi furastè, si vieni a stu paesu
t'accogli cu la parma ogni Nuschesu,
ti facimo st'invitu e sta prumessa
però ricorda: "qua nisciuni è fessa".

Quistu stemma ri Nuscu oi furastieru,
mo stampatellu int'a lu punzieru.
Rici'sta serpa: "I agiscu cu prudenza,
ma guai pò si perdu la pacienza ! "