Sono trattati in questa pagina





La vorpa

Curaggiu e paura

Lu ciucciu e lu miérulu

La mosca e lu voiu

Comba ciucciu

Comandi tu

Lu ruttu porta lu sanu

Lu ciucciu e la gendu

Lu cuorvu e la vorpa

Lu lupu e l'àiunu

Lu ciucciu ind'a lu puzzu

Li ruospi

Fulubella

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 




La vorpa

Curaggiu e paura

Lu ciucciu e lu miérulu

La mosca e lu voiu

Comba ciucciu

Comandi tu

Lu ruttu porta lu sanu

Lu ciucciu e la gendu

Lu cuorvu e la vorpa

Lu lupu e l'àiunu

Lu ciucciu ind'a lu puzzu

Li ruospi

Fulubella

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 




La vorpa

Curaggiu e paura

Lu ciucciu e lu miérulu

La mosca e lu voiu

Comba ciucciu

Comandi tu

Lu ruttu porta lu sanu

Lu ciucciu e la gendu

Lu cuorvu e la vorpa

Lu lupu e l'àiunu

Lu ciucciu ind'a lu puzzu

Li ruospi

Fulubella

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 




La vorpa

Curaggiu e paura

Lu ciucciu e lu miérulu

La mosca e lu voiu

Comba ciucciu

Comandi tu

Lu ruttu porta lu sanu

Lu ciucciu e la gendu

Lu cuorvu e la vorpa

Lu lupu e l'àiunu

Lu ciucciu ind'a lu puzzu

Li ruospi

Fulubella

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 




 

La vorpa (Gramsci, libero adattamento)

 

Oj vi vogli cundà comu vurietti la vorpa,la prima vota. Cu fratimi picciuli nu juornu iemmi foru a la terra ri ziama andó ng'eranu roi cerzu grossu e paricchj arburi ri frutta; aviemmi accogli ru cerzu pu lu purciellu.
La terra nun era lundana ma pu ngi'arruvà s'aveva passà pu posti andó nun ng'era ànuma viva e pu certi valluni a rurrupatoriu.
Quannu arruvammi,sotta a la cerza chiù grossa ng'era na vorpa cu na cora longa comu a na bandiera.
Ngi guardava senza paura, cu li riendi ra foru, a nui pareva ca rureva e no ca  ammunazzava.
Nui crìaturi ierimi 'ngazzati ca questa nun si mutteva paura ri nui; propriu nun si mutteva paura.
Li tirammi ru pretu, ma essa si scanzava e pó 'ngi guardava spaccona e sfuttutora.
Cu ru mazzu faciemmi comu li fucili, tutti assiemi: bum! ma la vorpa nun si scustava e mustrava li riendi. 
Ri botta sundiemmi 'na shcupputtatu veramendu, sparata ra quacche cacciatoru llocu n'attuornu. Sulu allora la vorpa muttivu sotta e si la svignavu lestu,lestu. La veru angora, tutta gialla, comu a na saietta, 'ngimma lu murriciunu, cu la cora longa, sparì ind'a na macchia.

 

 

 


 

 

 

Curaggiu e paura (Esopo, libero adattamento)

 

Nu juornu li liebbri s'aunivunu e si lagnavunu ri la ciortu loru:
- Avé paura ri tutti, ri l'uommini, ri li cani, ri tutti l'animali! Megli, na vota pu sembu, murì ca cambà cu tutta sta paura! -

Pigliata la dicisionu, tutti quanda nziemi galuppavunu versu na puschera pu s'annagà. Mó ru granavottulu chi stevanu a lu solu attuornu a stu pandanu, appena sundivunu lu frusciu ri li liebbri, si munavunu indu a l'acqua. Allora lu lebbru chiù anzianu rissu:
- Curaggiu cumbagni! Aviti vistu? Ngi só animali ca si mettunu paura finangu ri nui!

 

 

 

Lu ciucciu e lu miérulu  (Esopo, libero adattamento)

 

Nu ciucciu sundivu nu miérulu candà. Ngi piacivu tandu st'armunia ca li vunivu lu gulìu ri fà lu candandu.
-Ma che ti mangi- addummannavu a la miérulu- pu candà accussì bellu?-
- Acquariglia! - ruspunnivu lu miérulu.-
E lu ciucciu, asputtannu l'acquariglia, murivu ra la fama.

 

 

 

 

 


 




Bottoni (120)

 La crapa

 

 

"</span

Roppu tanda sagrificii Frangiscu accucchiavu li sordi pu si fà na crapa. Accussì nu juornu jvu a la féru pu si l’accattà. Quannu turnavu a lu paésu cu la crapa a capezza, scundavu a lu cumbaru, ca tuttu maruvigliatu l'addummannavu:
-Cumbà, che fai cu sta' crapa accapuzzata?-
-L'haggi accattata oj a la feru-
Lu cumbaru, sembu chiu maruvigliatu rissu:
-Cumbà, ma mo' ssà crapa a
ndò la mitti?-
Frangiscu tuttu mbustatu ruspunnivu:
-La méttu ind'a lu liéttu cu mmé.-
Lu cumbaru rissu:
-E la puzza?-
-Cumbà, nun ti fa punziéru,- respunnivu Frangiscu
-so' sicuru ca chiani chiani s'abbitua.-

 

 

 

 


 

 

La mosca e lu voiu

Foto:

Nmiezz’a nu surcu chi steva tirannu, nu voiu rissu a la mosca chi li steva nguollu:
-Uè che fai ddra ngimma?-
E la mosca:
-Embé aramu!-

 

 

 

 


 

 

Comba ciucciu


 

Nu giovanu spaccaleuna turnava ra la mundagna roppu na jurnata fi fatia. Quannu arruvavu lu mumendu ri passà l’Ofandu, lu ciucciu carrucu ri frascinu si mbudavu e si ngrugnavu e nun ngi fu sandu fi farilu movu. Pruvavu a vuttarilu, a tirarilu pu la capezza, ma niendi ra fa.Allora lu cristianu chi era nu piezzu r’ommunu ma sicuramendu a la bunata si carrucavu lu ciucciu nguollu e lu purtavu a l’ata partu, si mbustavu tuttu cundendu e dissu a lu ciucciu:
-Cumbaru miu, tu cu la ndiligenza mi futti puru, ma cu la forza no!”

 

 

 

 


 

 

Comandi tu

 

 

Nu turturiellu si rupusava ngimm’a nu tittu, nun si sundeva na mosca abbulà e faceva puru càvuru, ri botta nu fruscìu, aprivu l’uocchj, miezzu sfastiriatu, e burivu na turturella piazzata propriu annanzi.
Nfrondu a stu benu ri Diu candavu:
-Chebelluculuchitieni, chebelluculuchitieni-
-Comanditu, comanditu-
ruspunnivi la turturella.

 

 

 

  Bottoni (120)

 

 

 


 

Lu ruttu porta lu sanu

Ng'era na vota dui cumbari, comma vorpa e comba lupu. Nu juornu mendri jevanu a caccia passavunu nnanzi a na massaria e ra la cangella vurivunu ca indu ng'era tanda benu ri Diu: sasicchi, subbursatu, capicuolli, ova, nnogliu.
Lu patronu stipava sta robba a ru frishcu e aveva abbastà pu tuttu l'annu a issu e la famiglia numerosa. Quacche cosa la jeva puru a bennu a lu mercatu, li sordi survevanu pu accattà ru scarpu, r'uogli, ru carbutu e atu cusarellu pu la casa.
Comma vorpa feci lu giru ri la massaria e scuprivu ca la gattarola era bunarella pu trasì e accussì feci e puru comba lupu passavu però justu justu.
Appena indu si munavunu a mangià a shcasciapanza.
Comma vorpa, malandrina, e chi ti la fottu, ogni tandu si jeva a musurà la gattarola e quannu s'accurgivu ca passa appena, assivu.
Comba lupu mbeci cundinuavu a mangià e a sbafarisi affì chi a l'assacresu vunivu lu patronu. Si munavu ind'a lu purtusu cu tuttu ru forzu ma rustavu ngagliatu miezzu indu e miezzu foru e accussì s'angappavu na bella mazziata.
Puvuriellu, tuttu ammatundatu assivu strasciunannu la panza pu terra e s'abbiava a la via ri la tana sua quannu scundavu comma vorpa:
-Oh cummara mia si sapissi quanda mazzatu aggi angappatu, songu chjnu ri livuri, nun ngi la fazzu propriu a turnà a la tana.-
Comma vorpa, granda furbacchiona:
-Nu ru dici a me cumbaru miu, quiru dilinguendu era accussì mbestialitu, n'atu picca m'acciureva, songu viva pu miraculu e aggia ringrazzia sand'Andnduonu ma nun mi tengu chiù mbalata e sicuramendu nun ngi la fazzu a arruvà a la tana mia andò ru criaturu m'aspettanu affamatu, povurielli sicuramendu mòrunu ra la fama.-
Comba lupu si ni n'ardivu lu coru e si carrucavu la cummara nguollu.
Mo mendri cammunavano chiani chiani, la vorpa spaccona si lamundava:
-Lu ruttu porta lu sanu, lu ruttu porta lu sanu.....-
-Cumma ma che duciti?-
-Niendi cumbà, mi sendu accussì malamendu ca sbaleiu sicuramendu- 

 


 

Lu ciucciu e la gendu

 



Nu cristianu e lu figliu avevana fa nu viaggiu. Cacciavunu lu ciucciu ra la stalla e lu patru rissu a lu figliu “Guagliò tu si giovanu e fortu e puoi cammunà, i’ songu viecchiu e mi metti ngoppa lu ciucciu!”
Partivunu accussì, ma nun féciunu mangu rieci minuti ca li vicini si lamundavanu: “Bella robba iddru vaci a cavallu e lu povuru guaglionu, angora piccirillu adda ì a l’apperu!”
Lu patru allora pu avità stu lamundelu sciunnivu ra lu ciucciu e feci sagli lu figliu.
Nun avevanu fattu mangu cinguciendi metri quannu scundavunu ati cristiani chi maruvigliati si lamundavunu: “Bella ducazionu chi daci a lu figliu, lu maccaronu a cavallu e lu povuru viecchiu, capu ri casa, a l’apperu”
A stu pundu lu cristianu pu avità tuttu stu puleiu saglivu puru issu ngimma lu ciucciu.
Ma picca annanzi ngundravunu n’ati dui cristiani chi criticavanu: “Póvuru ciucciu, quandu adda patì nbiett’a sta sagliuta cu doi pursonu nguollu!”
Angora na vota lu patru ri famiglia pu avità sciunnivu nziem’a lu figliu e tutt’e dui a l’apperu ievanu appriessu a lu ciucciu.
Mó punzati giustamendu ca la cosa ieva bona? Mbeci no! Mangu questa ieva bona, roppu ruiciendi metri scundavunu ata gendu chi rurevanu e chi ducevanu: “Ma quandu só fessa ssi dui cu nu bellu ciucciu loru vannu a l’apperu!”
A stu pundu lu ciucciu si sfastiriavu, feci na bella arragliata e dissu: "Ma che cazzu vui cristiani siti veramendu ciucci e nun siti mai cundendi!"

 


 

Lu cuorvu e la vorpa

S’aveva abbushcatu nu piezzu ri casu e ngimm’a n’arburu lu cuorvu si lu vuleva mangià ngrazia ri Diu.
Na vorpa chi passava ra là sundivu l’addoru e li vunivu lu gulìu, accussì sturiavu sùbbutu comu ngi lu puteva fottu.
-Oh cuorvu quandu sì bellu, che bellu pennu neru chi tieni, mi pari lu Duce nbersona. Pucché nun parli nu picca ra cimma a su barconu ?-
Lu curvu si ngriccavu, azavu la capu, guardavu a sinistra, guardavu a destra e po’ rissu : -Grazziu vurpacchia- e ru casu vruculiavu cap’abbasci.
-Oh curnacchia- rissu la vorpa -nun n’hè a mai stà sendu chi t’avanda ra nnanzi e ti fà lu surviziu r’arretu !-

 

 

 

Lu lupu e l’àiunu

S’abburuvanu a lu stessu vaddronu, lu lupu a mondu e l’àiunu ra sotta.
Ra l’angarizia mò lu lupu si vuleva mangià l’àiunu, allora cumingiavu a circà scusu :
-Pucché mi ndruoli l’acqua mendri i’ stongu vuvennu ?-
L’àiunu tuttu mbaurutu li ruspunnivu:
-Comu pozzu mai si tu stai ra cimma e i’ stongu abbasci ?-
Lu lupu capivu ca nunn’era pussibbulu e allora :
-Songu sei misi ca mi vai sprubbucannu pu tuttu lu paesu-
-Sei misi fa i’ nun eru angora natu-
-Allora fu pàtutu-
Li zumbavu nguollu e si lu mangiavu !
Morale ri la storia: ng’è gendu chi cu scusu malutratta li nnucendi.

 


 

Lu ciucciu ind'a lu puzzu

 

Nu juornu lu ciucciu ri nu cundadinu carivu ind’a lu puzzu. Nun si feci malu, ma nun puteva chiù ascì. Lu povuru aimalu arragliavu quandu chiù puteva pu oru sanu. Lu cundadinu straziatu ra li lamiendi ri lu ciucciu si n’ardivu lu coru e lu vulivu caccià, ru pruvavu tuttu e di tuttu ru maneru ma nun ngi fu niendi ra fa, si rassignavu e pigliavu la dicisionu.

Stu ciucciu era viecchiu e nu li surveva chiù a niendi e siccomu lu puzzu era puru siccu, addummannavu a li vicini ri l’aiutà a ghenghj lu puzzu ri terra.

Lu povuru ciucciu priggiunieru, sundennu lu rumoru ri ru palatu e ru tembu ca li carevanu ra lu cielu capivu ru ndinzionu ri li cristiani e si muttivu a chiangi ri sanda ragionu.

Pó a suppresa ri tutti roppu nu saccu ri palatu ri terra, lu ciucciu nun chiangeva chiù.

Passavu paricchj tiembu, nisciunu tuneva lu curaggiu ri guardà ind’a lu puzzu e cundinuavunu a munà terra. A nu certu pundu lu patronu vulivu appurà quandu mangava a la iundrutura ri lu puzzu ma che surpresa pu queru chi burivu. Lu ciucciu si scutulava ra la groppa ogni palata ri terra chi li munavanu e ngi saglieva ngoppa. Mamu manu chi juttavanu terra saglieva sembu ri chiù e s’abbicinava  sembu ri chiù a la vocca ri lu puzzu.

Temba roppu temba, gralinu roppu gralinu lu ciucciu assivu ra lu puzzu e scappavu filici e cundendu. Quannu fu paricchj lundanu guardavu li cristiani e dissu: -Songu puru ciucciu,ma nun songu fessa!

  Bottoni (120)



Li ruospi

Comba Roccu e comba Fuossu eranu rui ruospi amici.
Comba Roccu abbitava ind’a na puschera e comba Fuossu ind’a nu pandanu, picca ra sotta.
Nu juornu comba Roccu ivu a truvà l’amicu e si féciunu rui cundi.
Comba Roccu si lamundava ri lu tiembu:
-che cazzu r’annata songu tre misi chi nun chiovu e la puschera cumingia a bascià-
-A chi ru dici- rissu comba Fuossu -lu pandanu è quasi siccu-
-E bienitennu a ru miu ng’è angora acqua pu dui-
-Ah noni cumbà, ti ringraziu ma l’acqua tua e troppu fredda, tu ru sai ca i’ songu friddigliusu!-
Mendri parlavanu acussì bellu, lu cielu si scuravu e cumingiavu a caré quacche stizza.
Comba Roccu azavu culu e dissu a lu cumbaru:
-Uaglió mi vogli arritirà prima chi benu a chiovu-
Quattu zumbi arruvavu a la puschera e sciuppliti, si munavu indu!

 

 


 

 

Fulubella

 

‘Ng’era ‘na vota ‘na pécura chi era veramendu bella.Tuneva ‘na cora longa, ‘na lana janga, certt’uocchi e ‘na vocca carnosa.  Mò questa piaceva assai a tutti: piecurielli, pécuru e piecuruni, ma eddra filava ririttu e nun si ni ‘mburtava. 

‘Nu juornu, n’amica li rissu: “guagliutté, ru sai ca si ti scrivi a “Faccibbruut” puoi fa ‘nu saccu r’amicizziu, cu pécuru zitu e spusatu”. Accussì Fulubella, pigliavu la via e si scruvivu. 

Mò feci veramendu ‘nu saccu r’amicizziu….’ngi piacivu tandu ‘nu piecuronu, ra comu scruveva bellu cosu: cundi, fattarielli e puru poesiu. Si scangiavunu finangu ru fotografiu! 

Ma ‘nu juornu lu piécuru chi era puru vagnulesu si n’accurgivu e ammunazzavu Fulubella ri la purtà a lu mercatu o addirittura a la chianga!  Fulubella, cu la paci ri la famiglia ubbirivu, ma si ni feci chiandi!

Lu pucuronu, ra la risperazzionu si ivu a munà ind’a lu vallonu….sbattivu ‘nu picca cu ru zambu e la cora, po’ l’acqua si lu purtavu a cap’abbasci. 

Prima ri murì affucatu, cu l’ùrdumu rispiru rissu: Moru pu l’amoru tua, oh Fulubella, la ri tuttu ru pécuru c’aggi mai canusciutu, tu sì la chiù bella!

 

 
Bottoni (120)